Fiecare zi este o zi speciala

Am primit de la o buna prietena textul urmator. Chiar daca nu ar fi adevarat, cred ca este adevarat mesajul:

ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.

Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .

Deci am mers si-am batut la usa . -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.

Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea.

Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii'40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

-"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.

Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

-"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"

" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:

-" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"

-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.

-" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. ..

-"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea.

-"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..."

In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

-"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.

Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti.M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."

Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.

Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa .

Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

-"Nimic" am zis eu.

-"Dar trebuie si tu sa te intretii."

-"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.

Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..

-"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea.

-"Multumesc. "

I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese...

Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.

Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..

Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.

In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:

"Ziua de azi este o zi speciala!"

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!

De ce sunt eu norocos

De foarte multe ori m-am intrebat daca este o pura intamplare sau este mana destinului , parcursul unui om in viata.
Cine alege pentru noi unde sa ne nastem ? Cine alege pentru noi in ce familie sa ne nastem, in ce colt de lume, in ce perioada a omenirii ?
Este o tragere la sorti sau ceva in genul ”6 din 49”, este ceva in genul ruleta ? Inchipuiti-va o sala mare de joc, cu niste crupieri fara scrupule, care nu au mama, nu au tata, pe care nu ii poti indupleca sa schimbe soarta sau rezultatul . Dintr-o data se striga : Jocurile sunt facute, nimeni nu mai alege !!!. Si tu, un suflet care sta la coada sa vada in ce trup iti este destinat sa intri, auzi : XX5 - asta esti tu - in familia Popescu, sat Cracanatii din Deal, comuna Vascauti, judetul Vaslui, Romania, Europa, planeta Pamant, Caleea Lactee. Te uiti in jur si ii vezi pe ceilalti cum mustesc de fericire ca nu au fost ei cei sortiti sa mearga pe malul garlei, unde de cate ori se supara Doamne , Doamne pe ei, se umfla apa, si odata la 2 ani, tu si ai tai injurati de mama focului ca cine te-a pus sa te nasti acolo ?
Sau colegul de langa tine - YY7 - care se aude strigat ca pleaca in New York, la o familie care se ocupa cu afaceri cu armament si au un cont cu 8 zerouri in coada ? De ce mama saraciei el acolo si tu la Cracanatii din Deal ? Cine a facut diferenta ? Cine a ales pentru tine ? Este o pura intamplare sau este mana destinului ?
Uite tot asa vad ca s-a intamplat si in cazul prea mult mediatizat Madalina Manole ( MM ). Am simtit si eu o stringere de inima cand am auzit vestea despre moartea ei. Am avut si eu o lacrima in coltul ochilor. Dar de la asta pana la circul mediatic la care am asistat este cale lunga . Cine a decis ce soarta sa aiba MM ? Cine a hotarat :
”Gata fata cu parul de foc, vezi ca maine trebuie sa predai inventarul ca avem alta conexiune pentru tine”.
”Pai nu pot ,ca nu sunt bolnava, am un copil mic, un sot care ma iubeste , de ce sa o fac ? ”
”Dar te-a intrebat cineva atunci cand ai ajuns pe lume daca vrei sa fii o cantareata de succes, sa ai multi fani care te adora? Nu. Atunci executarea , fara comentarii, si gasesti tu calea prin care sa ajungi la noi”
Sec, nu-i asa, dar este crudul adevar. Te intreaba cineva cand vrei sa te nasti sau cand vrei sa mori? Te intreaba cineva daca vrei sa gandesti mai mult decat cel de langa tine sau sa fii un pic mai prost? Nimeni, niciodata. Esti doar o unealta in mana destinului.
Si atunci intreb? Cei de langa noi, care au murit, si exemple in viata fiecaruia sunt multe, de ce nu au fost dati la TV, la ziar, la radio ? De ce nu s-au strans zeci de reporteri, ca niste sacali langa un hoit, la capataiul celui care a murit ?
Simplu . Asta este viata, trebuie sa o luam asa cum este, si orice ai face , nu poti schimba nimic.
Daca reusim sa intelegem acest lucru si sa facem permanent in viata ca soarta sa o putem alinia la dorintele noastre, inseamna ca suntem norocosi si am inteles un pic din traseul nostru .
Eu am reusit sa inteleg, putin cate putin, cate ceva. Este deja prea mult si de aceea ma consider eu un om norocos.